Graalul, în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea "Sfântului Graal" reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa Parsifal.
Diversele romane cavalerești ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Prețiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belșugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliță, un pește, o porumbiță purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare, un cap tăiat, o masă și multe altele. Adevărul despre Graal este că ia diferite forme.[1]
În Le Conte du Graal, a lui Chrétien de Troyes, Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură.[1]
În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund care a scris în perioada 1191 – 1200 romanul cavaleresc Joseph d'Arimathie (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină.[1]
În Queste del Saint Graal, scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură.[1]
În lucrarea Parzival, scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 și 1210, Graalul este o piatră pură și luminoasă, căzută din cer.[1]
În romanul cavaleresc anonim Perlesvaus, el este descris ca cinci lucruri diferite.[1]
Nu există o singură poveste a Graalului și nici măcar un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale.[1]
Legendele privitoare la Graal par a fi posterioare nașterii creștinismului. Celții cunoșteau deja existența unui obiect sacru numit "Graal" pe care și-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelență, ce distribuia binefacerile sale tuturor ființelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoașterea sacră a druizilor nu era transmisă decât oral, din inițiat în inițiat. Nu există deci urme scrise.
Primele documente scrise care menționează Graalul și pe Parzival sunt romanele poeților medievali: Chrétien de Troyes, Robert de Boron și Wolfram von Eschenbach. Evul Mediu este epoca în care contemplarea și acțiunea, grația și natura, Iubirea divină și iubirea omenească, sunt încă legate. Și, la cei mai severi asceți retrași din lume, marea speranță, de a extinde creștinismul, este încă vie.
Această speranță și această voință se manifestă clar în povestirile franceze despre Graal, cât și în «Parzival», versiunea germană a lui von Eschenbach. Deși modurile lor de exprimare erau diferite, poeții germani și cei francezi acționau la lucrarea comună a «creștinizării» propriului popor. Însă bazele fundamentale ale acestei acțiuni aflându-se în afara raționalismului, acești poeți nu au putut păstra lucid și viu în ei spiritul, care le‑ar fi permis să scrie niște opere animate de minunatul "spirit al copilăriei", despre care se spune că "Regatul Cerurilor îi aparține.”
Povestirile despre Graal nu sunt însă o simplă expresie literară, fiind departe de acest lucru, întrucât prea multe evidențe palpitante străbat însăși în afara limitelor istoriei pentru ca noi să putem percepe esența vie care se inserează, o viață făcută nu din obiceiuri, locuri, fapte vitejești, ci dintr‑o realitate intangibilă și universală; aceasta este istoria sufletelor care simt în ele dorința de a se apropia de Adevărul fără voal.
În anul 1185, Chrétien de Troyes, al cărui nume domină literatura franceză din secolul al XII‑lea, a primit de la protectorul Phillipe d'Alsace un manuscris în proză, pe care el trebuia să‑l transpună în versuri și care vorbea despre Perceval și despre Graal. Compunând această operă, poetul a introdus povestirea respectivă în ciclul aflat la modă referitor la regele Arthur și la Masa Rotundă, la care se reuneau cei mai viteji cavaleri.
Chrétien a murit înainte de a putea termina romanul său. Manuscrisul din care s‑a inspirat el nu a mai fost regăsit însă niciodată și nici nu a fost autentificat în vreun fel.
Chrétien de Troyes este deci primul autor cunoscut care a revelat lumii occidentale existența Graalului și a regelui său, Parzival.
Revelația existenței unui obiect misterios și totodată minunat, denumit "Graal", a înflăcărat entuziasmul poeților apuseni. Numeroase romane au împrumutat acest subiect preluat în diferite țări. Recunoașterea adevăratei naturi a Graalului a avut drept consecință inevitabilă faptul că fiecare autor a tratat subiectul în felul lui, inventând și adăugând detalii care au mărit confuzia și l‑au îndepărtat de adevăr.
Actualmente, reprezentările naive din Evul Mediu nu mai au curs. Graalul este considerat acum ca un simbol sacru, iar experiența trăită de Parzival ca un exemplu luminos al deschiderii umane având voința de a se depăși fără încetare, de a atinge maturitatea spirituală. Această experiență este considerată ca fiind la îndemâna fiecărei ființe omenești.
Totuși, numeroși cercetători au avut presentimentul că astfel de explicații nu erau decât niște soluții timide născute din incapacitatea de a ajunge la cunoașterea adevărată.
Noțiunile și interpretările disparate de care aceștia dispuneau, refuzau însă să se lase reunite într‑o imagine coerentă.
Într‑un astfel de climat de incertitudine, nu a fost de mirare faptul că anumiți autori s‑au întrebat dacă, în fond, există ceva adevărat și dacă nu cumva vechile legende nu erau decât invenții pure ale imaginației și deci ficțiuni.
Tulburați de acumularea unor păreri contradictorii, cei care se simțeau atrași de Graal, dar care au căutat în zadar să înțeleagă plecând de la cunoștințele omenești, nu au putut decât să fie profund descurajați. Tentația de a abandona această legendă literaților și istoricilor este astfel evidentă.
Trăim totuși în secolul XX, într‑o epocă crucială care pune fără încetare probleme individului, cât și întregii omeniri. Lumea este zdruncinată în însăși bazele stabilității sale și toate valorile tradiționale sunt puse în cauză. Evenimentele care avertizează se precipită asupra noastră într‑un ritm accelerat. Grijile pe care le avem sunt mai directe și mai insistente decât cele pomenite într‑un gromovnic prăfuit. Oare această poveste venită de nu știm unde, ne mai privește și acum?
Multă lume presimte că a început o zdruncinare din temelii, la scară planetară, epoca noastră punându‑ne din ce în ce mai mult în fața unor hotărâri vitale.
La ora actuală, intelectul pretinde că de când există lumea, totdeauna s‑au produs catastrofe, crize și perioade tulburi. Cea mai mare parte a istoriei umane este constituită din povestiri care relatează frământări de toate felurile.
Dar de această dată, situația este cu totul alta! Succesiunea evenimentelor actuale conține un ultimatum universal adresat fiecăruia dintre noi. Epurarea aflată în curs este într‑o relație directă cu Graalul și cu Parzival. Tocmai de aceea este necesar ca, în special acum, să fim neliniștiți de acest "basm vechi" al Graalului. Pentru a sesiza importanța acestor îndemnuri, trebuie știut faptul că Sfântul Graal și Parzival există într‑adevăr și că ei oferă ființei umane perspective cu totul noi.
Investigațiile omenești au fost întotdeauna incapabile să străpungă misterul care înconjoară personalitatea lui Parzival și să explice ce este Sfântul Graal. Grație operei "În Lumina Adevărului - Mesajul Graalului" a lui Abd‑ru‑shin, voalul care acoperea grandioasa realitate a fost ridicat în mod definitiv.
Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

eu spun ac existat si inca exista,adica doar cavalerii templieri care cred ca exista stiu unde este adevaratul graal

aparatorii Sf.Graal Cavalerii

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Ce este sf.graal?
Este un potir sfant

De-a lungul timpului cercetatorii au gasit foarte multe dovezi care au fost ascunse si duse la muzeul luvru din franta,prin aceste dovezi sf.graal era cat mai aproape de ei,dar ceva i oprea,aceia erau cavalerii templieri,exista nemuritorii vesnici?nimeni nu stie,la istorie se adreseaza sute de intrebari fara nik un sens!

Dar un lucru se stie,Sf.Graal ..............,este aprat de cavaleriii templieri p vecie!

Falsuri?adevaruri?nimeni nu stie

In Valencia,Catedrala, in La Capilla del Santo Grial, aflata cum intri la stanga, se afla singura “cupa” recunoscuta (dar nu oficial) de biserica Catolica. Biserica Ortodoxa nu are nimic asemanator. In fiecare zi, dupa un orar pe care nu mi-l amintesc, se pote vizita gratis Capella, unde este expus Graalul. Toata “istoria ” Graalului, cum a ajuns aici si prin cate maini a trecut, se afla scrisa acolo si se poate citi in diferite limbi. Repet : se pastreaza cu sfintenie, lumea vine si se roaga acolo, dar nu este recunoscuta oficial de Biserica Catolica. Eu personal am vazut-o de 5 ori, cel putin. Si am fotografiile.De ce in Site-ul asta nu scrie nimic de ea, daca santeti atat de atotstiutori , d-le Admin, si ma faceti pe mine “prost “? Asta e o atitudine iluminata, almeeana, paranormala, simbolistica…sau subnormala ?
De ce scrieti de n ori de Dan Brown , care e un escroc ce stie sa scrie si a facut bani pe spatele vostru?
Si de Valencia nu scrieti nimic…

nush ce-i adevarat sau fals dar eu zic ca graalul ala e fals,adevaratul graal inca este pazit,si nik odata nu il va vedea un om inafara de cavaleri

Eu am fost cea care a inchis comentariile de la articolul respectiv. Prefer sa nu am nici un comentariu, nici acolo nici pe alte articole, daca tot ce se alege din ele este o cearta inutila. Fiecare are frantura lui de adevar si va asigur ca absolut nimeni pe lumea asta nu poate sti intregul adevar despre un anumit lucru. Site-ul nostru este creat cu intentia de a arata cat mai multe fatete ale acestei lumi infinite, fara a cuteza sa atingem toate aspectele posibile. Daca doriti sa ne ajutati in acest scop, va asteptam opiniile si sugestiile la comentarii cat si pe adresele de contact ale site-ului, dar va rugam insistent, nu mai aduceti injurii la adresa editorilor nostri. Eu personal ma voi ocupa ca astfel de situatii sa nu se mai repete. Cu totii suntem oameni si mai gresim si de multe ori nici nu realizam asta. Ne cerem scuze si noi pentru cuvintele grele adresate. Consideram ca fiecare greseala este o lectie prin care evoluam si speram ca lafel sa fie si de partea dumneavoastra.

Va multumim totusi ca va rupeti din timpul dvs. pentru a ne citi articolele si a le comenta, in sens pozitiv si informativ.

mda

eu cred ca aceasta enigma a istoriei nu va fi nikodata dezvaluita lumii,si cei care stiu marele adevar sunt jurati sanu spuna sau sunt inchisi in acel mister incat nu vor sa desluseasca adevarul

In cautarea Sf. Graal: Lumina, Nemurire, Cunoastere
Graalul reprezinta superioritatea luminii asupra spiritului. Cautarea suprema, ultima.
Cautarea nemuririi, a fericirii, a drumului de dincolo. Ea incununeaza orice eforturi. Este atat cautarea cavalerilor medievali, cat si a misticilor si alchimistilor.
Este Piatra Filozofala, sabia lui Arthur, Campiile Elizee. Intruchiparea linistii feerice, a fericirii, a transcedentei divine, apropierea si impreunarea cu Divinul Ceresc.
Graalul este atat recipient cat si continut, atat cupa/potir cat si vin/ambrozie/dulceata.
Un citat ne va ajuta sa vedem diferenta dintre mituri si legende, ce e bine sa credem si ce nu. Ce putem accepta si pe ce sa ne bazam cercetarile noastre. Unde este adevarul?
“A vrea sa regasesti in fiecare legenda, in fiecare poveste sau chiar in fiecare mit adevaruri transcendente inseamna a alerga dupa miraje foarte periculoase si a le expune la crude deziluzii” spunea Andre Savoret.
Sub aceste cuvinte incepem periplul nostru in cautarea celei mai vechi Enigme ale Omenirii. Cautarea Sfantului Graal nu este una neaparat fizica, tangibila, ci mai ales una spirituala. Pana la urma conteaza drumul, calatoria pana la destinatie. Pentru ca, pana la urma, asa cum spunea Leon Bloy “vizibilul nu este decat urma invizibilului”.
Originea deopotriva “blestemata” a Sf. Graal (cioplit din smaraldul urias cazut de pe fruntea lui Lucifer, in timpul caderii ingerului rebel) si totusi atat de profund “sfintita”, luand forma potirului din timpul Cinei de Taina. Sau rolul sau in istoriografia/mitologia/simbolistica in cavaleria medievala, prin filiatie celtica mergand pana la Masa Rotunda a Regelui Arthur, ciclul Camelor, Percival, apoi prin Ordinul Templierilor?
Pastrat de acestia din urma sau ascuns in cetatea catharilor? Unde l-am putea gasi? In Anglia de Sud-Vest, in Bretagne-ul descris in canturile lui Lancelot si Merlin, in stanca din Monserrat, la Montsegur?
Cele de mai sus sunt doar cateva din locurile celebre care si-l revendica. Poate chiar in insulele de la Avignon, la castelul din Chinon in Franta, in Provence, Marea Britanie la Glastonbury in cautarea “castelului Graalului” ca sa nu mai pomenim de elucubratiile referitoare la linia de sange a Merovingienilor.
Mai intai vom pomeni diferitele versiuni si forme in care apare Vasul Sfant.
Prima referire la FORMA gen cazan/vas/cupa sau orice alta natura a recipientului fizic/spiritual se refera in mod ostentativ la idea de sacrificiu ritual care conduce intempestiv la inviere si/sau cunoastere prin iluminare.
Astfel de receptacule traditionale apar ca referiri la Platon care povesteste de amphora sacra in care atlantii strangeau sange folosit la libatii.
Cupa Sfanta mai apare in inscriptii la templele din Palenque la civilizatiile pre-columbiene. Iar in lumea celtica, care nu mai are nevoie de prezentare, Strabon povesteste despre cazanele sfinte ale cimbrilor, iar eroii celti sunt mereu intr-o aventura dupa cazanul sfant al zeului Dagda.
Veche traditie celtica – cazanul/cupa povidentiala face referire la apa invierii. Dealtfel, mai tarziu el devine Cornul Abundentei. Aceasta cupa inspira, da intelepciune, dezvaluie stiinta viitorului si misterele lumii.
De la inviere/nemurire, Graalul ne trimite pe axa cunoasterii. Aici avem drept inspiratie legenda lui Kerridwen (o Kore greaca sau Ceres latina, zeita-mama prin excelenta) care incearca sa-si faca fiul atotcunoscator printr-o potiune magica (interpretata si ca cea mai puternica otrava in cantitati mari).
Referinta este acceasi cu soma din India sau haoma folosita in Iran care procura intelepciunea divina, ii ajuta pe poeti sa scrie Vedele, oferea imortalitatea, devenind la celti “remediu universal” sub foma vascului.
Astfel, ritul libatiunilor si al misterelor s-a propagat in cursul eternei istorii a religiilor.
Mitul “recipientului sacru” va deveni universal – de la cazanul magic al zeului scandinav Thor, sau celticul Lug la vasul funerar egiptean sau vasul spiritual care conserva viata vesnica, vasul ce contine ambrozia pe care o toarna Ganimede zeilor olimpieni.
Totusi, Graalul capata si un aspect negru, intunecat dovedindu-se un simbol al evolutiei cat si unul al involutiei.
Cazanul vrajitoarelor, volputosul tantrism “de mana stanga” si orgiile lui, bacanalele, vasele umplute cu sangele dusmanilor la sciti, toate acestea sterse de simbolismul purificator al botezului in apa lustrala si impartasania practicata in diferite traditii.
Nu putem sa nu observam aceasta alternanta bine-rau, lumina-intuneric, feminine-masculin, aceasta fuziune/conflict intre cele doua parti ale aceluiasi intreg.
Lasand deoparte zecile de referiri la patristica crestina, sangele lui Iisus transformat in vin prin transubstantiere, ideea Sangelui Regal care umple Vasul Sacru devenind continator/continut echivaleaza cu piatra slefuita a Graalului.
Eschenbach in poemul sau Parzival este primul care face referire la smaraldul cazut de pe frumtea lui Lucifer (eu port lumina). Traditie care exista inca in Islam si se pare ca ne-a fost transmisa din Iran unde inseamna “piatra sacra”.
Se spune ca ingerii au slefuit smaraldul dandu-i aceasta forma. Deopotriva el se inrudeste cu “urna”, perla din Orient care tine locul celui de-al treilea ochi al lui Shiva.
In Paradis, vasul ii este incredintat lui Adam care il pierde atunci cand musca din mar. Seth apoi, obtine permisiunea de la divinitate de a stat imp de 40 de ani si a-l cauta. In cele din urma, el dispare in negura vremurilor aparand deabia in Evul Mediu sub pana lui de Boron, de Troyes, etc.
Cat despre potirul crestin, purtat cand de Maria Magdalena cand de Iosif din Arimateea purtat de vremuri si povesti cand prin Galia cand prin Britania
Chiar daca Graalul va fi devenit simbolul harului, al viziunii misterelor inefabile si al uniunii divine, el isi va pastra caracterele primitive imprumutate din cea mai veche mitologie a lumii indo-europene si ramase vii, fara stirea recitatorilor, in vechile istorii care se transmit.
Intregul ciclu de inspiratie arthuriana are in centru eroi precum Lancelor, Gauvain, Bohort, Perceval, Merlin, Arthur care sunt in cautarea Graalului, a perfectiunii ceresti, constituind simbolul celei mai mari puritati, al unei morale crestine deosebite, nealterate care s-ar manifesta prin crezul “adevarata maretie consta in a fi stapan pe tine insuti”.
Poate fie depus conform legendei in cetatea Sarraz pe pamant babilonian sau disparand in nori dupa vedenia lui Galaad, Sfantul Potir a transgresat limitele mitului si ale istoriei.
Simbolistica
Fie “lapsit exilis”, piatra cazuta din fruntea lui Lucifer sau “piatra cazuta din cer” aparuta in toate mitologiile simbolizand-o pe zeita-mama Cibela sau piatra sacra Kaaba din Mecca adusa de ingerul Gabriel profetului Avraam. Sau cele de la Baalbek, Mexic, Indii, Turama in Africa, Pessinonte in Frigia.
Ea joaca rolul si de “piatra unghiulara” a Scripturilor.
Ea este fara doar si poate “piatra de fulger” adorata de antici si care a stat la baza catedralelor, a sanctuarelor precum megalitii si templele de la Stonehenge.
Ochiul Shivei in Orient, “lumina in cap” sau “ochiul inimii” in ezoterismul sufit (asemanarea cu potirul-inima aparut pe reprezentarile Fecioarei Maria si a lui Iisus in catolicism si in cavaleria medievala). Rezulta astfel inima hristica in Occident si giuvaerul in lotus in Orient.
Maniheism – Cathari – Templieri si pastrarea Graalului
Foarte curios lucru, oprindu-ne si analizand putin vom observa ca “mani” sugereaza o “piatra pretioasa vie” si “mana” inseamna “vas viu” – vas care varsa mana spiritual. Rod al ereziei pauliciene, dar si al bogumilismului bulgar, catharismul din Languedoc si nu numai pare sa fie urmasul lui Mani.
In traditiile maniheene se vorbeste de “cautarea Perlei” (poate aluzie directa la “padma mani” buddhista, simbol solar al eliberarii prin excelenta ce sta in mijlocul lotusului) intr-un castel precum Montsalvat.
Putini cunosc amanunte ale vietii vechilor scriitori. Spre exemplu, marele autor al Infernului, Dante Alighieri si Chretien de Troyes au facut parte din Ordinul Templierilor, armata sfanta a lui Dumnezeu.
Se spune ca in noaptea ce a precedat celebrul rug de la Montesegur, in 16 martie 1244, 4 cathari au parasit castelul incarcati cu o pretioasa povara (poate pergamente ale religiei, poate smaraldul slefuit in 144 de fatete, in forma de cupa – Graalul). In Pirinei, zeci de “grote-catedrale”, castele si nu numai isi revendica dreptul de a adaposti ofranda divina.
De la francmasoni la cautarile febrile ale Societatii naziste din Thule
De la Glastonbury plecand la Roma sa fie conservat,Graalul dispare timp de doua secole,urmand sa apara la Valencia sub domnia papei Sixt al II-lea. Teoretic, el ar fi trebuit sa paraseasca aceste meleaguri inainte de invazia sarazinilor din 713. Un alt Graal apare, conform cruciadelor, in catedrala din Genova.
Prezenta Templierilor si a diverselor ordine cavaleresti in Spania si Portugalia intareste aceste afirmatii.
Curios din nou, o legenda despre un smarald urias in aceasta forma apare si la incasi sub domnia lui Huayna-Capac, deci cautarea noastra ne duce si in Lumea Noua. Si totul culmineaza cu “palatal vrajit” din Tibet/India(localizat in desertul Gobi) in “Regatul Preotului Ioan” cunoscut ca si Shambhala unde s-ar adaposti relicva.
Potrivit traditiilor haimalaiene, numerosi monarhi ar fi posedat aceasta “piatra din cer” cosmica precum insusi regele Solomon, Akbar din India sau un imparat al Chinei.
Francmasonii l-au transformat intr-un simbol etern, intr-un Templu Viu, axis mundi. Nazistii si Societatea din Thule l-au cautat pentru a stapani lumea si a impune rasa ariana omenirii.
Fie prin filiera orientala, fie regasindu-l in castelul iranian al sectei asasinilor, Graalul continua sa fie cautat pe Pamant si in Cer.
Cautarea noastra n-a avut rezultate fizice palpabile, dar nu este un sfarsit. Este un inceput.
Cred ca el este cautarea din Noi, cautarea dupa un sine pierdut de mult, o eterna reintoarcere la origini si la scanteia divina din fiecare.
Masonii ne vorbesc de Templul Interior, templul din noi, o extensie al celebrului frontispiciu de la Delphi : “cunoaste-te pe tine insuti!”
Pana la urma, Graalul este cautarea din noi si in noi. Este setea de cunoastere suprema.
Autor: Catalin Stanculescu, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Raspundeti si voi la aceste mesaje nedeslusite!puneti posturi!

Astept si de la voi cateva precizari